De cind am aflat vestea nu ma mai pot gindi la altceva...si nu-mi pot opri lacrimile....nu pot sa cred ca Mile nu mai e...
34 de ani....atit de tinar...din care peste 10 i-a daruit televiziunii....
Prima data l-am vazut pe Mile intr-o fotografie pe care o trimisese la sediul central al Antenei 1 pentru a fi postata pe ecran atunci cind el facea corespondente telefonice. Se intimpla prin 1998. Tin minte si acum cum se adunasera toate fetele din redactie sa vada poza cu frumosul, aratosul, misteriosul Mile...un sirb cu zimbet strengaresc, care transmitea prin bucatia aceea de fotografie mai mult decit imaginea unui barbat bine...Transmitea putere, curaj, vointa, dorinta de a face multe pentru meseria asta pe care unii dintre noi o iubesc atit de mult...
Apoi Mile a demonstrat ca prin venele lui nu curgea singe, ci curgeau stiri, ani la rind, cu atita daruire cum rar am vazut la cineva din breasla. El era mereu disponibil, noapte sau zi, Mile nu spunea niciodata ''nu". Pleca acolo unde era mai rau, mai greu, mai trist, de multe ori cu masina lui si cu hainele pe care le avea pe el....Nu conta nimic decit sa fie acolo, in punctul zero si sa spuna ce vede cu ochii lui, noua celor ce probabil priveam la televizor, cu un sandvici in mana si la adapostul casei...
Nimic nu-l facea mai fericit pe Mile decit ca la intoarcerea acasa, cineva sa-i spuna: "Bine Mile! Ai fost bun sarbule!"
Mile era nu doar un jurnalist exceptional....era si un mare, mare om! Nu exista sa ajungi in Timisoara si Mile sa nu te duca la vreun restaurant sirbesc sa gusti din mincarurile traditionale. Era prietenul tau si ar fi facut orice sa-ti fie bine acasa la el. Rar am intilnit atit bun simt la cineva.....Doamne, imi suna si acum in ureche vocea lui la telefon, cu "r"-ul lui graseiat, cu tonul lui calda: "Sarutmina Roxana!"
Am vorbit cu Mile la telefon cind a plecat din televiziune....Era trist dar in acelasi timp se pregatea de o viata noua. "Vreau sa fie liniste, Roxana, sa am o familie, o casa, o rinduiala"
Si le-a avut pe toate...pentru ca merita. S-a bucurat insa atit de putin de ele...Doar linistea a primit-o pentru totdeauna....Si respectul nostru celor care stim ca daca faci televiziune asa cum a facut Mile, singurul lucru pe care ti-l doresti sa-l cumperi cu banii din leafa este timpul.....
Mile.....nu fii trist...acolo sus nu se descarca acumulatorii de camera si nici nu-ti pica satelitul....acolo sus nici nu poti sa mori daca te atinge vreun glont...
Tu esti acum corespondentul nostru ...in Rai!
Atit de la Timisoara....Adio Mile!
Sincere condoleante familiei!
M-ai facut sa plang Roxana, chiar daca nu l-am cunoscut pe Mile asa cum ai avut tu norocul. De ce e atat de nedreapta viata? De ce a trebuit sa plece tocmail "El"?
RăspundețiȘtergere