Undeva adinc in sufletul meu, ceva lipseste. Poate trec anii si ma lovesc tot mai puternic de fatalismul altei virstre. Poate am trecut prin prea multe si norii ngramaditi in privirea mea nu mai au putere sa se risipeasca....Nu stiu...Stiu doar ca daca ar fi sa dau timpul inapoi singurul drum pe care l-asi alege ar fi acela al lumii intregi. Asi alege sa vad tot ce se pate vedea, sa stiu tot ce se poate sti sa adun albume intregi cu fotografii, sa ma bucur de fiecare coltisor de pamant....Au fost vremuri in viata mea cind am calatorit mult...cu serviciul e drept, si am avut privilegiul sa vad ce altii nici nu viseaza. Dar la timpul potrivit nu am stiut sa ma incarc pe deplin de ceea ce traiam. Prinsa de tumultuul vietii profesionale, am fost prea oarba pentru tot ce era in jurul meu. Acum mi-e dor, acum tinjesc, desi stiu sigur ca nimic din ce a fost nu va mai putea fi vreodata.
Mi-e dor de strazile curate, de parcurile imense, de bulangeriile si podurile din Londra si Paris, mi-e dor de noptile efervescente din Madrid sau Istanbul, de atmosfera incarcata de istorie din Praga, de petrecerile si deliciile culinare din Athena, Creta, Corfu, Halkidiki, Lisabona, Dubrovnik, de cerul senin din Roma, de cafenelele din Milano si Berlin....si multe, multe altele....
Ani la rind viata mea a fost intre doua avioane, cu bagajele la usa. Mi-e dor devremurile acelea.....
Privesc oamenii de la noi, tristi, posomoriti, cu capetele plecate, apasati de griji si de nevoi, cu gindurile pierdute in socoteli care sa le permita sa-si cumpere si maine de mincare sau sa-si plateasca intretinerea. Oameni care nu au avut incotro decit sa decada precum tot ce a decazut in tara asta, infundati de un sistem care nu functioneaza. Cei mai multi sunt oameni care sunt fortati acum sa rabde, sa se multumeasca cu foarte putin din mai nimicul pe care il aveau inainte. Ei, cei mai multi dintre romani, ingenuncheati de criza, nu au renuntat la Mercedes ca sa se plimbe cu Dacia, ci au lasat dacia acasa sa faca economie la benzina, preferind sa o foloseasca doar in caz de forta majora. Ei nu am renuntat la vacantele luxoase in insule exotice ca sa mearga totusi in Romania la munte sau la mare ci au ajuns sa mearga in concedii la tara la bunici sau deloc.
Ei nu-si mai permit sa mearga la nunti si botezuri, sa iasa la o cafea cu prietenii sua sa mearga intr-o vizita.
Ei nu au pierdut fericirea unui trai imbelsugat ramanind cu unul decent ci au pierdut decenta traiului firesc alegindu-se acum doar cu umilinta supravietuirii. Milioane de romani care vor trai doar din amintiri....
Mirajul vestului ne inlantuie iar ca pe vremea ceausestilor....Mereu vom tinji dupa vest pentru ca acolo, intr-un fel sau altul lucrurile functioneaza. Acolo oamenii mai si zimbesc...
